A. Părtăşia de casă, un mijloc de creștere duhovnicească.

​

Noi nu putem să ajungem la maturitate duhovnicească prin noi înșine. Avem nevoie de părtășie cu alții ca să ne ajute să creștem în asemănare lui Hristos (Ef. 4,11-16). Indiferent cum este denumită părășia ("celulă", "grup de casă" etc.), fiecare părtășie de casă este concepută să ajute membrii ei la creșterea duhovnicească (Mat. 28,19; Ioan 21,15-17; Fap. 20,28).

Părtăşia de casă are menirea să ajute creştinii să învețe de la Hristos și să-i încurajeze spre o viață sfântă. A lua parte la o părtășie de casă nu înseamnă a merge numai la o întâlnire, ci mai mult, a intra într-o părtășie plină de conținut cu semeni creştini.

Părtășiile de casă au fost de importanță cheie pentru creşterea dinamică a Bisericii primare (Fap. 2,46;12,12;16,40; Col. 4,15; Flm. 2).

​

B. Pentru pornirea unei părtășii de casă:

​

1. Trebuie ales un conducător.

2. El trebuie inițiat ca să poată conduce o astfel de părtășie.

3. Prin rugăciune trebuie să se facă alegerea celor care urmează să alcătuiască părtășia.

4. Participanților probabil trebuie să li se spună unele principii de bază:

• ei trebuie să înțeleagă țintele puse (Col. 1,28-29; 2Tim. 2,2);

• ei trebuie să recunoască autoritatea conducătorului de părtășie;

• ei trebuie să i se supună lui și celorlalți membrii ai părtășiei.

​

C. Corespunzător cu Fapte 2,42 există patru activități importante

​

1. Să învețe împreună învățătura biblică primită (Fap. 20,20):

• ea trebuie să fie practică, legată de viață cotidiană (Marc. 12,41-44);

• ea trebuie să ducă la cunoștință și la acțiune (lac. 1,22);

• domenii posibile de învățătură: rugăciune practică, conducerea duhovnicească în familie, folosirea limbii lor, umblarea responsabilă cu banii, intrarea în odihna lui Dumnezeu, a fi lumesc și a fi sfânt, etc.

2. Practicarea părtășiei unii cu alții:

• împărtășirea experiențelor (biruințe pentru încurajare și necesități pentru rugăciune);

• purtarea reciprocă a sarcinilor (Gal. 6,2);

• laudă către Dumnezeu (Ef. 5,19);

• îngrijire socială

3. Frângerea pâinii împreună

4. Rugăciune unul pentru și cu altul (Fap. 12,12).

​

D. Unele indicații practice pentru conducătorul părtășiei de casă:

​

• Să pregătești întâlnirile cu atenție (mai ales prin rugăciune);

• Să primești pe fiecare ca binevenit;

• Să conduci, însă să nu domini convorbirea. (Sugerează idei, fă referințe la Biblie, clarifică, fă rezumat);

• Stimulează-i pe cei timizi să participe și ei. (Incurajează, pune întrebări ajutătoare)

• Să preiei controlul cu dragoste asupra celora care abat sau distrag atenția de la temă;

• Să nu îngădui ca întâlnirile să devină o rutină monotonă;

• Din cînd în cînd invită necredincioși ca să poată fi aduși la Hristos; formează o a doua părtășie;

• Inițiază un conducător secund care să fie capabil să preia această părtăşie nouă sau să te înlocuiască (dacă tu preiei grupa nouă);

• Caută să integrezi părtăşia ta de casă în viața bisericii locale.

​

E. Cum trebuie să participe fiecare:

​

• Fii deschis pentru Dumnezeu: El dorește să folosească darurile tale ca o binecuvântare pentru ceilalți;

• Fii deschis în fața celorlalți: împărtășește-ți sincer viața

• Fii smerit; prețuită-vă unul pe altul;

• Dăruiește-te: rămâi credincios și de încredere.

 

​

Studiu suplimentar:

Ce principii sunt exemplificate în stilul de viață al Bisericii primare (Fap. 2,42-47; 4,32-35).